Category Archives: Articole

Articol despre mediere în Revista „Moldova în Progres”!

moldova in progress despre mediere

Anunțuri

Despre mediere în Olanda. Exemple de bune practici.

New CareerÎn Olanda Sistemul de asistență juridică garantată de stat încorporează și mediatorii, care prestează serviciile de mediere beneficiarilor și sunt plătiți de către stat precum și avocații din Sistemul specificat.

Sistemul de asistență juridică garantată de stat are la bază trei elemente:

  1. Acordarea preliminară a asistenței juridice prin intermediul aplicațiilor on-line interactive, denumite Calea spre justiție. Aceasta ajută persoanele să găsească soluțiile pentru problemele lor juridice printr-o modalitate interactivă.
  2. Ghișeele pentru Servicii Juridice operează sub forma unui oficiu pentru contactul primar cu clientul (asistență primară). Aspectele juridice ale problemei sunt explicate clientului și i se oferă informații și consultanță. Dacă este necesar, clienții vor fi direcționați către alți profesioniști sau agenții de suport. Clienții pot fi, de asemenea, orientați către un avocat privat sau mediator. Clienții pot, de asemenea, să solicite în mod direct asistență juridică garantată de stat de la un avocat sau mediator subsidiat.
  3. Avocații privați și mediatorii acordă asistență juridică garantată de stat în cazuri mai complicate sau subiecte care implică mai mult timp (asistență secundară).

Acest Sistem oferă discreția persoanelor să beneficieze atît de consultanță juridică gratuită cît și mediere. Prin urmare, doar 10% din toate adresările la birourile de asistență juridică garantată de stat ajung în instanța de judecată.

Mediatorii care doresc să fie incluși în lista mediatorior cu drept de a oferi servicii de mediere prin Sistemul de asistență juridică garantată de stat urmează să satisfacă anumite condiții – să fie acreditați de Institutul de Mediere din Olanda, instituție care administrează instituția medierii în Olanda, promovează serviciile de mediere și asigură calitatea serviciilor de mediere.

Din numărul total de mediatori de ~2500 mediatori doar ~600 fac parte din sistemul de asistență juridică garantată de stat.

Dacă vorbim în general despre mediere, atunci dinamica acestei profesii a cunoscut o evoluție impresionantă de la 10 mediatori  înregistrați în anul 1995 la 4930 mediatori în 2005 și 2500 mediatori în 2012.

Cercetările în domeniu arată că majoritatea mediatorilor au vîrsta între 51-55 de ani (900 din 2500 de mediatori). Prin urmare, este necesar a încuraja încadrarea în profesie a mediatorilor tineri care să se dezvolte și să recepționeze experiența pozitivă a mediatorilor în vîrstă.

Din numărul total de mediatori în jur de 25% sunt juriști, restul 75% au alte profesii. Această situație face diferența cu statele în care majoritatea mediatorilor sunt juriști, avocați.Mains

Funcționarii de stat tot pot fi mediatori, la Institutul de Mediere din Olanda sunt înregistrați în jur de 500 funcționari publici care activează în domeniul fiscal, armată, alte domenii ale administrației publice. Sarcina acestora este medierea conflictelor din domeniul său specific de activitate, prin aceasta reducînd numărul adresărilor la instanțele de judecată și majorînd gradul de satisfacție a beneficiarilor serviciilor publice. În activitatea sa aceștia se conduc de normele etice și reglementările privind medierea.

În anul 2012 mediatorii au avut un venit de ~50 mln. euro, pe cînd avocații ~2 mld. euro.

Cu referire la cauzele mediate avem urmăroarea situație. 43% conflicte de familie, 28% – conflicte de muncă, 7%- litigii administrative, 7% comerciale, etc. În cadrul Sistemului de asistență juridică garantată de stat 99% din conflictele refrite mediatorilor sunt din domeniul familial – divorțuri, etc.

În partea ce ține de numărul de medieri per mediator atunci avem următoarele date pentru anul 2010 –  25,5% din mediatori nu au mediat nici o conflict, 48% de mediatori au operat între 1-9 medieri, 26% au mediat 10 și mai multe de conflicte. În jur de 100 de mediatori profesează cu normă întreagă, oferirea serviciior de mediere fiind ocupația de bază, aici se include și activitatea de formare a mediatorilor. De regulă, acești mediatori lucrează cu conflicte de familie, divorțuri.

Un aspect interesant reprezintă succesul medierii. În jur de 70% din beneficiarii serviciilor de mediere ajung la un acord, alte 16% ating un acord parțial iar 14% nu cad de acord.

Instituția centrală care concentrează funcții de evidență, autorizare, dezvoltare și promovare a medierii, precum a fost menționat mai sus este Institutul de Mediere din Olanda.

images atestatePentru a deveni mediator candidatul urmează să satisfacă un șir de condiții:

  1. Urmarea unui curs de formare inițială cu durata de 9 zile la o instituție acreditată în acest scop de către Institutul de Mediere din Olanda. În prezent astfel de instituții sunt 24. Cursul dat costă 3500-4000 euro;
  2. Susținerea unui examen teoretic;
  3. Asistența bazată pe profil ce reprezintă o secvență video sau o ședință prezentată examinatorilor;
  4. După includerea în lista mediatorilor acreditați la Institut aceștia urmează să se instruiească și să fie evaluat de către egali (alți mediatori) privind calitatea servicilor prestate precum și să acumuleze 9 medieri în 3 ani.

Mediatorii acreditați plătesc o contribuție de 280 euro per an în beneficiul Institutului de Mediere.

Prețurile pentru mediere sunt 130-140 de euro per oră, în mediul o mediere de ~ 800-1200 euro.

Mediatorii sunt instruiți să promoveze propriile servicii dar nu toți o fac.

Cu referire la informarea populației referitor la mediere, un sondaj recent arată că 1,4% din respondenți au fost mediați, 40% nu au auzit de mediere, 18,4% au auzit de mediere dau nu cunosc suficiente informații despre acesata și 40% cunosc suficiente informații despre mediere. Această situație referior la informarea populației este apreciabilă.

În cadrul Sistemului de asistență juridică garantată de stat litiganții sunt stimulați să aplice medierea. Dat fiind faptul că asisteța juridică garantată de stat presupune și o contribuție personală cuantumul acesteia pentru mediere este mai redus iar plafonul contribuției personale pentru mediere în anul 2012 a constituit 102 euro pe cînd contribuția personală pentru avocat a variat în dependență de veniturile litigantului de la 127 la 786 euro.

În Olanda există un site specializat unde populația poate beneficia online de servicii de mediere. Acestă opțiune tehnică face parte dintr-o soluție tehnico-informațională vastă și complexă numită Calea spre justiție – un portal informațional unde persoanele pot afla informație de interes privind litigiul său, să contacteze electronic avocații și mediatori ba chiar să divorțeze.

Autor: Tatiana Ciaglic, Elena Damaschin

imagini preluate


Soluția prin care putem evita procesele lungi și costisitoare este la îndemîna oricui!

05_ADV_30octombrie_Chisinau-1-page-001


Medierea în calea spre viitor. Puncte de reper.

            Medierea – ca cale alternativă de soluţionare a litigiilor deda există de ~ 5 ani. Cum ar fi bine să evalueze lucrurile în viitor va fi tema prezentului articol.

Măsuri de termen scurt:

  • Elaborarea unui plan de acţiuni pe termen mediu reieşind din analiza activităţii mediatorilor şi Consiliului de Mediere, documentele strategice în materie;
  • Crearea şi actualizarea bazei de date a mediatorilor cu informație amplă și facilitarea accesului publicului la informația relevantă privind mediatorii;
  • Aplicarea unui mecanism optim de actualizare a tabloului mediatorilor;
  • Elaborarea și implementarea unui mecanism de generalizare şi analiză a datelor statistice; referitoare la activitatea de mediere cu scopul administrării eficiente a sectorului;
  • Crearea și administrarea eficientă unui site destinat medierii şi mediatorilor, diseminarea informației relevante beneficiarilor serviciilor de mediere dar și avocaților, procurorilor, ofițerilor de urmărire penală, asistenților sociali, ong-urilor specializate, etc.;
  • Crearea unui cadrul de comunicare, schimb de opinii între mediatori, promovarea participării, schimb de bune practici, discutarea deficiențelor, etc. (forum electronic, buletin electronic, revistă);
  • Consolidarea capacităților Consiliului de Mediere.

Măsuri de termen mediu:

  • Abilitarea mediatorilor de a promova serviciile sale la nivel comunitar;
  • Instituţionalizarea cursurilor de formare iniţială şi continuă pentru mediatori la INJ;
  • Consolidarea medierii garantate de stat (elaborarea studiului medierea garantată de stat în cauze penale PNADO 2011-2014, 2011-2012; modificarea mecanismului medierii garantate de stat Plan SRSJ IV 2013-II 2014);
  • înaintarea propunerilor de modificare, optimizare a cadrului normativ, bazate pe analiza statistică, bune practici în domeniu la nivel naţional şi internaţional (Plan MJ 2012; Programul şi Planul de acţiuni a Guvernului, Plan SRSJ 2013).

Măsuri de termen lung:

  • Stabilirea şi menţinerea legăturii cu instituţii similare din alte state;
  • Participarea/organizarea reuniunilor mediatorilor la nivel naţional şi internaţional spre diseminarea propriei experienţe, cunoaşterea experienţei altor state, etc.;
  • Introducerea unui curs succint de mediere la instituţiile de învăţămînt superior pentru facultatea drept şi/sau sociologie/psihologie;
  • Introducerea unei teme privind mediere în cursul de ecucaţie civică pentru scoli.
  • Desfăşurarea „Zilei uşilor deschise” la centrele/oficiile de mediere pentru elevi/studenţi;
  • Stabilirea şi menţinerea legăturilor cu sursele de informare în masă;

Consolidarea legăturii cu actorii implicaţi în înfăptuirea actului de justiţie – judecători. avocaţi, procurori, ofiţeri de urmărire penală în vederea promovării medierii (Elaborarea planului de instruire în domeniul medierii (arbitrajului) şi desfăşurarea cursurilor pentru judecători avocaţi mediatori arbitri şi funcţionari publici Plan SRSJ 2014-2016; ) .

 

autor  Tatiana Ciaglic, Elena Damaschin


Rolul şi locul medierii în soluţionarea conflictelor de familie. Studiu comparat*

Today’s political, social, demographical, economical and financial situation at a global and national level trigger a rapid development of social relations and the continuous advancement of their complexity which, in its turn, generates the revision of traditional views and concepts, imposing the necessity of determining the new possibilities of ensuring social stability, of conserving the ethical-moral values, of adequate children’s education as new members of the society. As such, these challenges didn’t leave on the outside the family – the cell of the society. Ensuring social stability, including through the consolidation of the family institution, is a challenge of primary importance for the state. Thus, mediation can become an efficient instrument in family disputes’ resolution due to the corresponding possibilities and benefices that it proposes to this specific conflicts. This article is an essay to draw a possible direction of mediation development in the Republic of Moldova – family mediation.

 

Medierea reprezintă o cale alternativă de soluţionare a conflictelor ce a apărut relativ recent în Republica Moldova. La etapa actuala medierea este în faza incipientă a dezvoltării sale. Din aceste considerente un obiectiv esenţial al consolidării acestei instituţii este trasarea principalelor direcţii de dezvoltare printre care se numără, potrivit pct.13 al Agendei de Integrare Europeană Priorităţi pentru anul 2009, instituirea mecanismului de asigurare a medierii garantate de stat. Specificăm în acest sens Liniile directorii referitoare la ameliorarea punerii în aplicare a recomandărilor existente cu privire la medierea în materie civilă şi familială adoptate de Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiţiei (CEPEJ(2007)14) care, reieşind din prevederile pct.34, încurajează statele membre să propună un ajutor juridic disponibil părţilor la mediere care dispun de mijloace economice limitate. În această ordine de idei, apare întrebarea în ce domeniu ar fi de prima importanţă introducerea medierii garantate de stat? La moment este dificil a stabili acest lucru în temeiul lipsei unei experienţe relevante a Republicii Moldova în sfera medierii. Prezentul articol este o încercare de a trasa o direcţie prioritară în sensul nominalizat.

Medierea poate fi caracterizată de un şir de particularităţi ce se pot manifesta atît benefic cît şi cu o utilitate relativ redusă în soluţionarea diverselor cauze puse la dispoziţie. Prin urmare, pentru asigurarea utilităţii şi randamentului sporit al acesteia este de primă importanţă studierea tuturor avantajelor şi dezavantajelor în dependenţă de specificul cauzelor înaintate spre soluţionare. Medierea nici într-un caz nu poate fi considerată o „panacee”, dar specificul unor situaţii poate face intervenţia medierii foarte binevenită. Una dintre aceste situaţii sunt litigiile de familie.

Actuala situaţie politică, socială, demografică, economico-financiară la nivel global şi naţional condiţionează dezvoltarea accelerată a relaţiilor sociale şi perpetua avansare a complexităţii acestora ce, la rîndul său, generează revederea viziunilor şi concepţiilor tradiţionale, impune necesitatea elucidării noilor posibilităţi a asigurării stabilităţii sociale, conservării valorilor etico-morale, educarea satisfăcătoare a copiilor ca noi membri a societăţii. Astfel, aceste provocări nu au omis şi familia – celula societăţii.

Din cîte am afirmat, protecţia familiei şi copilului fiind una dintre preocupările esenţiale a statului nostru de drept, urmează a fi asigurată de un mecanism optim de soluţionare a conflictelor de familie. Vorbind despre un mecanism optim de soluţionare a conflictelor de familie avem în vedere nu doar aplanarea conflictelor prin împăcare, cu toate că tentăm spre un astfel de rezultat, dar şi multe alte aspecte nu mai puţin importante: satisfacerea la un grad maxim posibil a intereselor părţilor, asigurarea protecţiei intereselor copiilor minori, reducerea stresului şi a încordării emoţionale în timpul procesului de rezolvare a conflictului, facilitarea dialogului între soţi (ce de multe ori este pierdut în cadrul unor conflicte de durată), crearea unui climat amiabil în cadrul negocierii şi în afara acestuia, asigurarea unor relaţii amicale posterior soluţionării conflictului, atingerea unui compromis reciproc convenabil de către soţi ţinînd cont de interesul prioritar al copiilor. În pofida încercărilor de a facilita realizarea beneficiilor enunţate mai sus, realitatea este cu totul diferită.

Medierea este aptă să realizeze toate aceste condiţii în cel mai bun fel, fiind totalmente ajustată specificului litigiilor de familie. Experienţa mondială în domeniul medierii familiale denotă eficienţa şi utilitatea acesteia.

Astfel, Recomandarea R(98)1 privind principiile medierii familiale şi Recomandarea 1639 (2003) 1 privind medierea familială şi egalitatea sexelor sunt principalele acte fundamentează medierea familială în statele membre ale Uniunii Europene. În Republica Moldova principalul act legislativ care dă „undă verde” medierii cauzelor de familie este Legea cu privire la mediere, nr. 134-XVI din  14.06.2007 şi Codului Familiei al Republicii Moldova.

Principalele avantaje ale medierii raportate la soluţionarea litigiilor de familie sunt următoarele.

1.      Caracterul facultativ. Medierea este benevolă şi nu poate fi impusă sau obligatorie. Soţii pot recurge la mediere sau o pot evita. Însăşi apelarea sau acceptarea medierii poate fi percepută ca o acceptare tacită a acesteia, disponibilitatea de a negocia.

2.      Egalitatea părţilor. În procesul medierii părţile sunt egale şi nu pot fi tratate diferenţiat în temeiul diverselor condiţii şi cauze a conflictului, statutului social, etc.

3.      Profesionalismul mediatorului. Mediatorul este o persoană special pregătită, capabilă să asigure un cadru adecvat al negocierii, fiind un intermediar neutru apt de a ajuta la depăşirea obstacolelor în comunicare, asista părţile, orienta spre găsirea unor soluţii reciproc avantajoase întru depăşirea conflictului.

4.      Imparţialitatea, independenţa şi caracterul neutru al mediatorului. Mediatorul nu este părtinitor şi nu poate avantaja una dintre părţi în temeiul diverşilor factori cum ar fi compătimirea, solidaritatea, etc. Rolul mediatorului este de a asigura un cadrul efectiv de colaborare între părţi spre atingerea unui compromis reciproc convenabil pentru acestea fiind neutru faţă de rezultatele medierii. Mediatorul nu impune acceptarea anumitor soluţii, părţile avînd totala libertate în a se pronunţa pro sau contra variantei negociate. Totodată, reieşind de specificul conflictelor familiale, mediatorul va ţine cont de interesul superior al copilului ca un principiu unanim recunoscut în dreptul familiei. Ca garanţii a părţile dispun de dreptul de a alege în comun sau individual mediatorul sau mediatori în vederea desfăşurării procesului de mediere. De asemenea părţile pot în orice moment renunţa la serviciile mediatorului ales şi contacta serviciile altui mediator.  Totodată, mediatorul poate fi atras la răspundere disciplinară pentru nerespectarea imparţialităţii şi neutralităţii.

5.      Medierea este confidenţială. Mediatorul nu poate divulga date ce-i devin cunoscute în cadrul desfăşurării medierii cu anumite excepţii strict stabilite în lege (art.11 alin.(3) al Legii cu privire la mediere, nr. 134-XVI din  14.06.2007: „…mediatorul este obligat să informeze autorităţile competente referitor la o infracţiune iminentă, despre care ia cunoştinţă în cadrul procesului de mediere”). Astfel părţile pot liber discuta aspecte ce ţin de viaţa privată, intimă de familie.

6.      Medierea este comodă deoarece permite stabilirea locului, timpului  şi duratei şedinţei de mediere, deciderea continuării ori renunţării la mediere.

Toate aceste particularităţii conferă medierii un caracter inedit, particular. Recurgerea la mediere nu poate în site înrăutăţi situaţia părţilor. Lipsa unui compromis nu poate fi tratată ca un total eşec al medierii, mai ales în cazul dacă părţile au putut comunica efectiv şi au încercat conştient să depăşească situaţia conflictuala. Posibil spiritul de colaborare instaurat între părţi va permite soluţionarea mai rapidă a cauzei în instanţa de judecată, menţinerea unor relaţii normale, netensionate pe viitor, etc.

Medierea familială este practicată într-un şir de state precum : Grecia, Malta, Scoţia, Anglia şi Ţara Galilor, Federaţia Rusă, Monaco, Norvegia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia, Elveţia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Finlanda, Franţa, Irlanda, Italia, Letonia, România, Bulgaria, Germania, Olanda, Lituania, Austria, Croaţia, Republica Cehă, Ungaria, Islanda, Muntenegru, Polonia, Serbia, Slovacia.

După cîte cunoaştem, apariţia şi evoluţia fiecărei instituţii juridice este condiţionată şi justificată de modernizarea relaţiilor sociale, sau mai precis, necesitatea reglementării unor aspecte noi, importante ale acesteia. În acest sens, nu este o excepţie şi medierea familială. Totodată, succesul şi eficienţa medierii familiale este direct proporţională cu abilitatea acesteia de a se conforma, ajusta specificului conflictelor familiale, satisface cerinţele şi aşteptările soţilor.

Realizarea acestor sarcini majore, pe cît de importante pe atît de dificile, reprezintă o preocupare esenţială atît pentru practicieni cît şi teoreticieni în materia dreptului familiei. Totodată, complexitatea conflictelor da familie şi specificul său individual necesită o abordare mult mai dimensionată a problemei şi condiţionează implicarea specialiştilor din domeniile adiacente – psihologi, sociologi, teologi.

Juristul, psihologul,  şi sociologul tratează conflictul social, din care face parte si cel de natură familială, de pe propriile poziţii, care fuzionate duc la crearea unei viziuni panoramice asupra cazului. În acest mod se realizează atît studiul complex al cauzei, dar şi, în temeiul cercetării condiţiilor unei cauze concrete, a particularităţilor specifice individuale al conflictului.

Iată un exemplu elocvent în acest sens. Studiind cauzele conflictelor familiale juristul va cataloga ca cauze principale problemele de ordin financiar, psihologul va menţiona incompatibilitatea psihologico-afectivă, tendinţa de dominare, iar sociologul – şomajul, migrarea populaţiei, dezintegrarea socială. Totodată toţi vor veni cu propriile propuneri de depăşire a situaţiei care, în aspectul medierii, prezintă interes doar în măsura în care facilitează rezolvarea aspectului juridic al conflictului.

Menţionăm în acest sens că medierea nici într-un caz nu trebuie percepută ca o terapie de cuplu ci ca cale de depăşire amiabilă a conflictului. În acelaşi timp, nu trebuie aprioric de exclus posibilitatea şi oportunitatea implicării psihologilor şi asistenţilor sociali specializaţi în domeniul medierii. Specificul intim al vieţii de familie duce la inhibarea de către soţi a procesului distructiv ce are loc în sinul ei, soţii preferînd fie a continua relaţia în condiţiile existente fie a o rupe. În Republica Moldova numărul cuplurilor ce apelează la serviciile psihologului de familie este extrem de redus, fapt condiţionat atît de cele expuse mai sus, dar şi de tradiţionalitatea ce persistă în societate. În aceste cazuri, un interviu cu psihologul ţinut în oficiul mediatorului poate determina soţii să apeleze la un curs de terapie a cuplului realizat separat de mediere, care poate deja nici să nu mai fie necesară. Totodată, implicarea asistentului social poate genera soluţii proprii depăşirii problemelor cuplului – acordarea asistenţei în procesul de reintegrare socială, depistarea cauzelor „ascunse” a conflictului. Din cîte observăm, aceste activităţi nu se suprapun şi pot duce la aplanarea conflictului în faza incipientă, dar şi depăşirea mai lejeră a situaţiei conflictuale.

Un exemplu practic în acest sens îl găsim în Republica Arabă Egipt unde  funcţionează Oficii pentru soluţionarea cauzelor de familie. În aceste oficii activează jurişti, psihologi şi sociologi. Anterior depunerii cererii de chemare în judecată în cauze privind divorţul, părţile obligatoriu urmează să se adreseze cu o cerere în Oficiul pentru soluţionarea cauzelor de familie pentru conciliere. Aici părţile sunt consultate de jurist, psiholog şi sociolog. Fiecare specialist studiază de pe propriile poziţii conflictul familial iscat între soţi, ajută pe acestea să se împace sau să depăşească amiabil neînţelegerile legate de desfacerea căsătoriei sau alte aspecte. În caz de imposibilitate a unui compromis, specialiştii Oficiului pentru soluţionarea cauzelor de familie prezintă instanţei de judecată raporturi în care îşi expun concluziile sale profesionale (juridice, psihologice şi sociologice) asupra cauzei. Posterior aceste materiale sunt anexate la dosar iar judecătorul are posibilitatea să se informeze complex asupra cauzei puse pe rol spre deciderea unei soluţii optime reieşind din specificul cauzei.

În pofida faptului că atitudinea legislatorului egiptean în vederea reglementării  modului de soluţionare a litigiilor de familie este determinată în principal de convingerile religioase şi normele stricte ce ţin de normarea relaţiilor de familie întru asigurarea conservării acestei instituţii şi asigurarea stabilităţii acesteia, în Europa reieşindu-se de pe poziţii mai mult practice se tinde a realiza aceleaşi obiective – consolidarea instituţiei familiei, educarea copiilor în familiei întregite, depăşirea litigiilor intrafamiliale de diversă natură (violenţa domestică, dezintegrarea socială, etc.).

Practici analogice, într-o oarecare măsură, în domeniul soluţionării litigiilor de familie, sunt regăsite în Portugalia care stabileşte caracterul obligatoriu al medierii anterior divorţului în cazul depunerii cererii de divorţ de către unul dintre soţi. În plus, judecătorul urmează să informeze părţile despre posibilitatea şi avantajele medierii. În Croaţia, la judecarea cauzelor de familie, judecătorii deseori sunt asistaţi de către profesionişti specializaţi în probleme de familie precum mediatorul sau asistentul social.

În concluzii, specificăm că reieşind din raţionalitatea şi potenţiala utilitate a medierii familiale ar fi binevenită introducerea şi dezvoltarea acestei instituţii, în special prin asigurarea medierii garantate de stat la soluţionarea conflictelor de familie. Totodată, se propune crearea unor centre de mediere familială unde mediatorul ar fi asistat de către psiholog şi/sau sociolog cu titlu consultativ. Alte acţiuni în acest sens ar fi sensibilizarea instituţiilor de stat, organizaţiilor neguvernamentale în vederea promovării medierii familiale, utilizarea surselor de informare în masă pentru răspîndirea informaţiei referitoare la avantajele medierii familiale.

Bibliografia:

  • Agenda de Integrare Europeană Priorităţi pentru anul 2009;
  • Liniile directorii referitoare la ameliorarea punerii în aplicare a recomandărilor existente cu privire la medierea în materie civilă şi familială adoptate de Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiţiei (CEPEJ(2007)14);
  • Recomandarea R(98)1 privind principiile medierii familiale;
  • Recomandarea 1639 (2003) 1 privind medierea familială şi egalitatea sexelor;
  • Legea cu privire la mediere, nr. 134-XVI din  14.06.2007;
  • Codului Familiei al Republicii Moldova;
  • Systèmes judiciaires européens, Edition 2006 (données 2004), Commission européenne pour l’efficacité de la justice;
  • Systèmes judiciaires européens, Edition 2008 (données 2006): Efficacité et qualité de la justice, Commission européenne pour l’efficacité de la justice;
  • Materialele cursul de instruire „Legea şi Justiţia”, desfăşurat la Centrul Naţional de Studii Juridice, Republica Arabă Egipt, Cairo, 2009.

Articol publicat în publicaţia periodică ştiinţifico-teoretică şi informaţional-practică editată de Institutul Cercetări în Domeniul Protecţiei Drepturilor Omului al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova ,,Studii juridice universitare”, 2008, anul I, nr.3-4

*autori Tatiana Ciaglic, Oxana Rotari